povestile monicai
Daca vreau sa fluier, fluier! Acum de sub sombrero.Color.
sîmbătă, noiembrie 01, 2008
rest in pieces!

astazi e Dia de los muertos aici. E o sarbatoare importanta si nu cred ca e careva pe aici prinograda care sa nu stie despre felul in care o celebreaza mexicanii. De doua saptamani cel putin in fiecare magazin, cofetarie, restaurant s-au amenajat calaverele, altarele inchinate celor care nu mai sunt pe lumea noastra, in patiserii se vinde pan de muerto, care nu e o coliva, ci un aluat dospit cu semnul crucii, tavalit prin zahar, la dimensiuni pentru o familie intreaba sau de marimea unei briose. Mai multe sper sa apuc sa va povestesc mai pe seara(ora Mexicului), dupa ce ma duc in Zocalo, piata mare a orasului, unde e plin de ofrande si Catarine (scheletele acelea in posturi vesele care simbolizeaza de fapt persoana celui disparut) si, mai pe seara, intr-un cimitir, unde ajungem gratie unor mexicani ca altfel strainii nu prea au voie sa se holbeze la
...
[+] Povestea continua, click aici!

Fluierat de Monica at 11/01/2008 04:55:00 PM | Permalink | Comentezi?! (1) | Ai legătura!
joi, octombrie 30, 2008
Ciudat Ciudad!

Va povesteam deunazi ca nu doar ca ma aflu la peste 2400 de metri altitudine, dar am mai urcat si pana la etajul 51 al celui mai inalt bloc turn din America Latina. Bine nu mi-a fost, desi, ca un copil mic mi-am lipit nasul de geam si am privit in trei din cele patru zari. Un perete, sper solid, ma impiedica sa vad totul dintr-un singur loc. La un moment dat, un avion a trecut razant pe langa geam si am putut distinge cum un pasager de la geam cauta unde sa puna un 3 in Sudoku de care se ocupa. (Asta nu e adevarat, dar mi-ar fi placut sa fie asa.)
O angoasa deloc existentiala m-a cuprins insa cand lumea din jur, intr-un mare entuziasm, si-a propus sa iasa pe terasa. Nu e una cu balustrada, ci are un geam destul de inalt. Si totusi, inaltimea ma sperie. (Nici pe poduri nu imi place sa ma aventurez.) Si nu a mai durat mult pana am plecat, si nu a mai durat mult pana mi-am
revenit din vertij. Inseamna ca nu sunt nascuta pentru a fi la inaltime, nu? Traiesc intr-un oras in care zgarie-orii abia de cateva decenii incep sa-si faca aparitia. Arhitectii sunt mandri. Cutremurele nu sunt deloc rare pe aici, asa ca e munca serioasa un bloc de peste 20 de etaje. Capitala aceasta are o forma si o functionalitate destul de, cum sa-i spun, contramoderna ar merge? Cu exceptia unui sector (delegacion) unde speranta de viata, scolarizarea si calitatea vietii ar fi la nivelul tarilor din Vestul Europei, in celelalte locuri dai peste localuri de lux ori ditamai gropile pe trotuare (le-am gasit, pana la urma!), lustragii si farmacii de tipul Similares, unde se vand medicamente la preturi pe care si le pot permite si locuitorii, cam 70% din cele pe care le platim noi, pentru ca se folosesc substantele active din marcile
celebre si nu Aspirin, Viagra si ce mai doreati sau aveati nevoie.
De la Turnul Mare (Torre Mayor) si de la cel truth about enzyte Latinoamerican, pana in locul unde muntii marginesc orasul, Ciudad de Mexico e o tortilla de asfalt. Cu sos verde, dar nu de ardei jalapeno, ci de copaci frumos ingrijiti, in parcurile de unde nu au fost taiati pentru o Superama sau alte recente relicve ale civilizatiei. (vad pe o punga de langa mine ca Walmart e de 50 de ani in Mexic. ) Mai vezi cate o cladire inalta pe ici, pe colo, or fi chiar in punctele esentiale, si nici nu-ti poti da seama ca, cu mii de ani in urma, aici era un mare lac. daca il privesti de sus, orasul arata a o reuniune de sombreros chiar! La care se vor mai adauga si altele, din ce am dedus din ziare, caci alte peste zece edificii inalte sunt gata imediat, la anul, de fapt. Cladiri de birouri, evident, hoteluri si apartamente de lux, cat sa fie in acord cu ce spun arhitectii despre desfigurarea naturii in avantajul asezarilor urbane. Ca ar trebui sa fie intr-o mare armonie cu mediul ambient, finantele si politica. Doar vorbim despre o capitala de stat, nu?
Si atunci, la anul, in ciuda ametelii care ma cupri
nde cum trec de etajul 6, ma voi fi afland la inaugurarea unui mare turn, voi ameti bine si va voi mai scrie. Poate voi ajunge la concluzia ca pot fi, totusi, la inaltime.

Etichete: ciudad de mexico, mexic

Fluierat de Monica at 10/30/2008 09:51:00 PM | Permalink | Comentezi?! (5) | Ai legătura!
romania mea

Ma stiti ca sunt aici de nici o luna si ca am rascolit mult internetul sa aflu ce ruman as putea intalni aici, ce sanse am sa il cunosc ori chiar sa il evit, mai degraba sa o evit, stiti despre cine ar putea fi vorba, iata ca nu pot.
In primul rand ca nu trecuse nici o saptamana si nimerisem langa o doamna care mi-a zambit larg cand i-am spus si am dedus ca se antureaza cu o gasca de clujeni faini.
...
[+] Povestea continua, click aici!

Fluierat de Monica at 10/30/2008 06:27:00 AM | Permalink | Comentezi?! (2) | Ai legătura!
marţi, octombrie 28, 2008
aMEXtecate

Vai, cum au dreptate Catalin si Andressa
...
[+] Povestea continua, click aici!

Fluierat de Monica at 10/28/2008 08:46:00 PM | Permalink | Comentezi?! (1) | Ai legătura!
sunt o fitoasa, ce credeati?

Tomata se intoarce cu gandul spre continentul de unde a plecat spre voi si ma someaza sa spun care mi-s fitele, sa stiti, sa ma infierati.
Nu prea mai am. Am avut si fie au coincis cu perioada in care nu mi-a fost bine sufleteste fie au fost cauza a tuturor nenorocirilor abatute asupra mea, asa ca le-am eliminat cu maturitate, intelepciune si calm. Ha! Telefonul trebuie sa fie insa Nokia. Nu ca o fi cea mai cea marca, ci pentru ca mi-ar fi greu la circumvolutiuni sa invat un alt meniu. Masina, tot asa, daca nu e cum e Goldie sau cum era Kitty, nu e pentru mine. Dar nu e scumpa, deci fita nu-i.
...
[+] Povestea continua, click aici!

Fluierat de Monica at 10/28/2008 08:12:00 PM | Permalink | Comentezi?! (5) | Ai legătura!
joi, octombrie 23, 2008
la gratar, la Fluture

Pentru ca ne plac crevetii la toti impreuna laolalta, mi-am zis sa ma duc la Fluture, la gratar.

Asadar, Fluture- gratar. Aici e o super expozitie de fluturi, la Gradina zoologica, o laudau [expozitia] atat de mult incat mi-am dorit sa merg, dupa carele mi-am amintit ca fluturii din expozitie au niste sanse sa se prezinta cu un bold in trupshor si nu as fi suportat. Da, eu care inchideam fluturi in borcane de ness ALVORADA, gauream capacul si puneam balsam chinezesc in micile orificii. Naiba stie ce doream dar uite ca dadeam dovada de inventivitate, fapt pentru carele vom pune niste lucruri pe gratar, dupa cum urmeaza, sa mearga la carnea de pe gratarul sfaraind al Fluturelui.
Unu la mana, ca de aici vine, porumb. Tanar, in lapte, despanusat partial, spalat bine, sarat usor, sa nu ramaie tari boabele, pus niste condimente, dar nu cu ghiotura, uitam de balsamul chinezesc, punem panusele inapoi si poac! pe gratar. Juicy, as spune.
Doi la mana, crevetii despre care discutam care pe unde apucam.
Doi bis la mana: crevetii aia se vor marina in prealabil, nu prea mult, ca sunt fragezi, intr-o punga cu tot felul de lucruri asortate, gen ghimbir, usturoi, zama de limeta si ceva ierburi, nu stiu fix acum ce si cum. Apoi pe gratar, pana rosesc de furie sau de caldura, nu avem cum sa ne dam seama ca nu vorbim limba.
LATER EDIT: Doi la mana, tris: homar la gratar. de aflat cum se face si daca merge cu gratar uns cu slanina de Bazna, furnizata de Dan de la Timisoara.
Zucchini, ca sunt, mai nou, italo-fana. Pe dumnealor vom aseza cu discretie usturoi pisat. Ma intreb insa daca nu mai bine pun usturoiul cu putintica zeama de lamaie dupa ce ii scot de pe gratar. De convenit cu comesenii.
Aduceti niste tepuse!!! Insiram, meticulos: rosii-cirese, curmale umplute cu branza de capra pe care le invelim in niste felii de jambon, le aliniem fara sa le dam vreun fluier de start pe acelasi gratar despre care tot e vorba de cateva randuri incoace.
Mai e loc, Fluture, ca m-am incins?
...
[+] Povestea continua, click aici!

Fluierat de Monica at 10/23/2008 02:38:00 AM | Permalink | Comentezi?! (4) | Ai legătura!
miercuri, octombrie 22, 2008
de ce??

As vrea sa stiu de ce in dictionarul meu roman-spaniol, care nu e imens dar nici de buzunar, e trecut la mare cinste caltabos. Chiar asa cum mergi in Spania ori in America Latina tii mortis sa ceri caltabos undeva sau sa-ti povestesti iernile in care te imbuibai cu porcarii?
_____________
dar daca sunteti curiosi iacata: morcilla, bandujo.
caltabosi, ce mai! sa caut pe aici???

Etichete: deci cum?

Fluierat de Monica at 10/22/2008 04:19:00 AM | Permalink | Comentezi?! (5) | Ai legătura!
marţi, octombrie 21, 2008
eu cu cine votez?

Noroc cu Gramo ca problema care nu ma framanta deloc poate avea o rezolvare in tulburata-mi capatana.
Asadar, diaspora voteaza si are colegiul ei. Monica poate merge sa voteze, ca Ambasada tarii muma e la doua strazi, are drept de resedinta aici si indeplineste conditiile cerute de lege, recte nu exista dovezi semnate de medici psihiatri cum ca nu ar fi in deplinatatea facultatilor mintale si nu mentale.
...
[+] Povestea continua, click aici!

Fluierat de Monica at 10/21/2008 08:28:00 PM | Permalink | Comentezi?! (1) | Ai legătura!
sîmbătă, octombrie 18, 2008
Juan Gabriel e un ticalos

Pentru ca din cartierul nostru se poate iesi doar prin trei locuri, fiindca drumul nostru ducea pe langa Auditorium si pentru ca tot acolo mergeau si cohortele de fane ale numitului Juan Gabriel care sustinea, ah, ce-mi place verbul, un concert, am stat 20 de minute ca sa facem 200 de metri.
Cine e Juan Gabriel? De ce?
...
[+] Povestea continua, click aici!

Fluierat de Monica at 10/18/2008 02:36:00 AM | Permalink | Comentezi?! (1) | Ai legătura!
la metroul mexican

daca v-am promis, sa ma tin de cuvant!
Ciudad de Mexico are o retea de metrou foarte bine pusa la punct, dupa parerea mea. La cate milioane de locuitori are orasul (cat populatia Romaniei, stiati?), e si normal. Trenurile foarte circula des, dar mai mereu sunt aglomerate. La 10 dimineata, de exemplu, se intampla sa astepti sa treaca si doua trenuri, ca sa poti urca in vagon fara sa te lipesti de altii. Apropo de lipit si lipeli, la orele de varf, primele doua vagoane sunt pentru femei si copii sub 12 ani, pentru siguranta lor. Siguranta aia pentru care clericii catolici le cereau doamnelor si domnisoarelor sa nu se mai imbrace provocator.